Evreii își acuză inamicii de tot ceea ce ei înșiși fac. Acest lucru creează confuzia psihologică necesară, astfel încât ei să își poată duce la îndeplinire planurile. Evreii sunt maeștrii ai minciunii și a înșelătoriei. Între timp ce aceștia storc miliarde și miliarde de dolari din Germania pentru așa-zisa ”reparație” pentru un ”holocaust” care nu s-a întâmplat NICIODATĂ, popularizând această fraudă în media prin filme, cărți, școli și alte surse: acest lucru creează o puternică distracție și diversiune cu privire la crimele împotriva umanității pe care ei înșiși le-au comis.
Se pare că liderul comunist Grigory Zinoviev (evreu) a instigat la
genocid atunci când a declarat în mijlocul lui septembrie 1918: ”Pentru a birui inamicii, trebuie să ne construim
propriul nostru militarism socialist. Trebuie să purtăm cu noi 90 de milioane
din cele 100 de milioane din populația Rusiei Sovietice. Cât despre restul (10
milioane), nu avem nimic de spus. Aceștia trebuie anihilați.”
Următoarele fragmente dovedesc dincolo de orice îndoială că evreii
plănuiau anihilarea poporului German, chiar înainte de începerea celui de-al
Doilea Război Mondial. Aruncă o privire peste articolul: Congresul internațional
al evreilor a declarat război Germaniei cu mult înainte ca Germania să ia vreo măsură
împotriva lor.
Următoarele planuri sunt pentru genocidul deliberat al poporului
German, iar aceasta este doar o singură sursă; există multe altele
asemănătoare:
Extrase din cartea ”Germany must Perish” scrisă de Theodore N. Kaufman
(evreu) în 1941
Click aici pentru copia PDF
”Acest volum dinamic subliniază un plan comprehensiv pentru anihilarea
Națiunii Germane și eradicarea completă de pe fața pământului a întregii sale
populații. De asemenea, aici este inclusă și o hartă cu posibila disecție
teritorială a Germaniei și a repartizării pământurilor acesteia.”
”Populația Germaniei, excluzând teritoriile cucerite și anexate, este
de aproximativ 70.000.000 de persoane, divizată aproape egal între bărbați și
femei. Pentru a realiza planul de extincție a germanilor, ar fi necesară
sterilizarea a aproximativ 48.000.000 de persoane – un număr care îi exclude pe
bărbații peste 60 de ani și femeile peste 45, datorită puterii lor limitate de
procreare.”
”În ceea ce îi privește pe bărbații vizați de sterilizare, aceștia vor
fi cel mai ușor de manevrat. Luând un număr arbitrar de 20.000 de chirurgi și
presupunând că fiecare dintre aceștia va efectua un minim de 25 de operații pe
zi, nu va lua mai mult de maxim o lună pentru a termina cu sterilizarea. În mod
natural, cu cât mai mulți chirurgi disponibili, cu atât mai puțin timp ar fi
necesar – și vor fi disponibili mult mai mulți decât cei 20.000 pe care i-am
menționat noi, avându-se în vedere toate națiunile pe care le putem trage în
joc. În măsura în care sterilizarea femeilor are nevoie de ceva mai mult timp,
evaluăm sterilizarea întregii populații feminine a Germaniei la o perioadă de
trei ani sau mai puțin. Este necesară sterilizarea ambelor sexe și nu doar a
uneia, deoarece actuala doctrină a germanilor spune că și un strop de sânge
german te face german.
”Bineînțeles, după sterilizarea completă, rata nașterilor în Germania
ar scădea în mod drastic. Și cu o rată a mortalității de 2% pe an, Națiunea
Germană s-ar diminua cu 1.500.000 de persoane în fiecare an. În consecință, pe
durata a două generații, acțiunea care va secera milioane de vieți și ne va
scuti de un efort inutil – și anume eliminarea Germanismului și a purtătorilor
acestuia – ar deveni un fapt împlinit. Prin virtutea pierderii auto-perpetuatoarei
Voințe Germane, aceasta s-ar atrofia iar puterea germană ar fi redusă la o
importanță neglijabilă.”
”Cerințele imperative ale învingătorilor (evreilor) spun că Germania
trebuie să piară pentru totdeauna, lucru care face din sterilizarea germanilor
o sarcină obligatorie pentru liderii noștri, aceasta fiind considerată cea mai
bună metodă de eradicare permanentă. Trebuie să se acționeze prin:
1. dezarmarea imediată și completă a armatei germane și îndepărtarea întregului
armament de pe teritoriul Germaniei.
2. plasarea tuturor utilitarelor și a uzinelor de industrie grea sub
supraveghere amănunțită și înlocuirea lucrătorilor germani cu lucrători din
naționalitățile Aliaților.
3. segregarea armatei germane în grupuri, concentrate în diferite zone
restricționate și sterilizarea sumară a acestora.
4. organizarea populației civile, atât bărbați cât și femei, pe sectoare
teritoriale și sterilizarea acestora.
5. împărțirea armatei germane (după ce sterilizarea acesteia a fost
încheiată) în batalioane de muncă și alocarea serviciilor acestora în
reconstruirea orașelor pe care le-au distrus.
6. divizarea și împărțirea pământurilor Germane. Harta prezentată în
această lucrare oferă câteva idei cu privire la ajustările teritoriale care pot
fi făcute, în raport cu extincția Germaniei.
7. interzicerea tuturor civililor de călători dincolo de granițele
prestabilite, până când sterilizarea a fost terminată.
8. obligarea populației germane din teritoriile repartizate de a învăța
limba noii țări de apartenență și într-un an de zile, interzicerea
publicațiilor a tuturor cărților, ziarelor și anunțurilor din limba germană, și
în aceiași măsură, restricționarea difuzărilor (radio, TV) în limba germană și stoparea
activităților școlilor de limbă germană.
9. se face doar o singură excepție de la legea sterilizării totale: sunt absolvite de
la asemenea tratament numai aceia dintre germani a căror rude, fiind cetățeni
ai națiunilor victorioase, își asumă responsabilitate financiară pentru faptele
lor. În acest fel, într-o uitare profundă a existenței sale, este abandonată
Germania.
În completarea celor de mai sus, ”Planul Morgenthau” – creat de evreul
Henry Morgenthau – a fost schița anihilări sistematice a poporului German.
”Fiind supărat de ridicarea lui Hitler și de persecuția evreilor
condusă de acesta, Morgenthau a căutat adesea să îl convingă pe președinte să
anticipeze Departamentul de Stat sau să acționeze în contrar cu deciziile
acestuia. L-am surprins adesea angajat în negocieri cu guvernele altor țări,
lucru care se află în sarcina Departamentului de Stat. Eforturile depuse de
acesta în elaborarea unui plan catastrofic pentru tratarea Germaniei postbelice,
împreună cu convingerea președintelui de a accepta acest plan fără să consulte
Departamentul de Stat, a fost un exemplu remarcabil al acestei ingerințe.”
”Recent, diverse grupuri germane, în cooperare cu rușii, au ridicat
memoriale pentru civilii și soldații germani care au murit în Rusia Sovietică. Tot
de curând, rusul Alexander Gutman a făcut un film documentar în care a
intervievat patru femei germane din Prusia de Est care, copilă fiind, a fost
violată de trupele Armatei Roșii, după care a fost dusă într-un avanpost
infernal din Gulag, nr. 517, în apropiere de Petrozavodsk în Karelia. Din cele
1000 de fete și femei transportate în acest lagăr odată cu ea, 522 au murit pe
parcursul primelor șase luni. Aceste femei se numărau printre zecile de mii de
civili germani, bărbați și femei, care au fost deportați cu consimțământul
puterilor Vestice în Rusia Sovietică, ca ”reparații germane în natură” pentru
muncă silită. Una dintre femeile intervievate de Gutman, remarcă: ”În timp ce
jurnalul lui Anne Frank este cunoscut peste tot în lume, noi ne purtăm
amintirile în inimile noastre.” Nu de mult, filantropiștii germani au ridicat
un cimitir memorial pentru femeile care au pierit în lagărul de concentrare nr.
517”1
”În cea mai bună estimare a sa, în jur de 3 milioane de germani, soldați
și civili, au murit inutil după încheierea oficială a ostilităților. Un milion
dintre aceștia erau bărbați care erau ținuți prizonieri de război, dintre care
cei mai mulți au murit în captivitate sovietică. (Spre exemplu, din cei 90.000
de germani care s-au predat la Stalingrad, numai 5.000 s-au mai întors acasă.)
Mai puțin cunoscută este istoria miilor de prizonieri germani care au murit în
captivitate americană și britanică, în cele mai rușinoase și oribile lagăre situate
de-a lungul Rinului, fără adăposturi și cu foarte puțină mâncare. Alții mai
norocoși, au robotit munci silite în țările Aliate, adesea timp de ani întregi.
Cea mai mare parte din celelalte două milioane de civili germani care au pierit
după încheierea războiului, au fost femei, copii și bătrâni – victime ale
bolilor, frigului, foametei, sinuciderii și masacrelor.
Ni se amintește fără încetare de lagărele de concentrare din timpul
războiului, operate de al Treilea Reich. Însă puțini sunt conștienți că
lagărele infame cum sunt Dachau, Buchenwald, Sachsenhausen și Auschwitz au
rămas operabile și după terminarea războiului, numai că de data aceasta au fost
îndesate cu captivi germani, dintre care mulți au pierit în moduri mizerabile.
Planul răzbunător al Secretarului Trezoreriei SUA, Henry Morgenthau, de a
transforma Germania înfrântă într-o țară împovărată și ”pastorală,” lipsită de
orice fel de industrie modernă, este detaliată de MacDonogh, împreună cu
celelalte scheme genocidale de înfometare, sterilizare sau deportare a
populației germane care a supraviețuit după bombardarea orașelor. 2
Ilya Ehrenberg – persoana care a inventat cele ”Șase Milioane”
”Acesta a fost capul propagandiștilor sovietici din timpul celui de-al
Doilea Război Mondial. A fost un mincinos notoriu și un monstru patologic. Ilya
Ehrenberg era evreu. Însă cred că acesta a fost cel mai renumit pentru
propaganda antigermană vicioasă și plină de ură din timpul războiului. Prin
aceasta, Ehrenberg a îndemnat trupele sovietice să ucidă toți germanii pe care
îi întâlnea, fără milă. Într-un manifest intitulat ”Omoară,” Ehrenberg a
incitat soldatul rus de rând, să îi trateze pe germani ca pe niște ființe subumane.
Paragraful final conclude:
”Germanii nu sunt ființe umane. De acum înainte, cuvântul ”german” este
cel mai oribil blestem. Nu avem ce discuta. Nu ne vom emoționa. Ci vom ucide.
Dacă nu ai ucis cel puțin un german într-o zi, ai irosit acea zi … Dacă nu poți
omorî un german cu un glonț, ucide-l cu baioneta. Dacă zona de front în care te
afli este liniștită și nu ai cu cine lupta, atunci ucide un german. Daca ai
omorât deja un german pe ziua de azi, mai omoară unul.”